Poveștile celor care au făcut pasul

Despre Dorina pot spune în primul rând că este un om minunat, cu suflet mare. Când am ajuns prima oară la ea în cabinet treceam printr-o perioadă foarte grea a vieții mele, făceam des atacuri de panică, nu mai zâmbeam și nu mă mai bucuram de viață, practic nu mai trăiam. Ședințele terapeutice ale Dorinei mi-au redat încrederea în mine, mi-au readus fericirea în viața mea, m-au învățat să gândesc deschis, să-mi întrec fricile, să văd viața cu alți ochi și să mă bucur de micile bucurii ale vieții! Dincolo de relația terapeutică, pe care o pot caracteriza profesională, intelectuală și plină de interes din partea Dorinei, vă pot spune că am câștigat un om pe care te poți baza în orice situație. Mie mi-a readus speranța și pofta de viață și o recomand din tot sufletul!

Cele mai relaxante, productive și educative 50 de minute dintr-o săptămână întreagă, le petrec cu toată plăcerea alături de Dorina Stamate. Un partener de drum care știe și să asculte, și să îți ofere sens și îndrumare în orice fel de eveniment. Eu l-am găsit! Mulțumesc frumos!

Mă numesc Violeta. Aveam o carieră frumoasă, ascendentă și plină de realizări. Eram mândră de mine și nici nu băgam în seamă insomnia care îmi dădea târcoale. Noaptea în somn sau stări de veghe eu mă gândeam la rezolvarea problemelor curente sau mai vechi. Dar nu așa o simplă variantă, ci mai multe variante și planuri paralele. Când mă duceam la birou știam tot. Toate bune și frumoase până când într-o zi nu m-am putut ridica din pat decât cu mare greutate. M-am târât până la birou și de acolo la cabinetul medical. Prima veste: tensiune arterială foarte mare. Analize medicale. A doua veste: burnout. Epuizare totală!!! Apoi am cunoscut-o pe Dorina care la prima noastră întâlnire m-a întrebat câți prieteni am. „Păi, colegi de serviciu, vecini, cunoștințe...", am mormăit eu. „Păi, nu se pune", a zis ea. „A, am o prietenă dar ca... nu ne mai înțelegeam." „Du-te acasă, sun-o pe prietena ta și întreab-o ce mai face, una alta." Acesta a fost punctul de plecare în jurul căruia am construit împreună o viață frumoasă cu prieteni, vacanțe, concerte și muzică. Mulțumesc, Dorina, pentru tot ce mi-ai dăruit!

De-a lungul vieții, am auzit tot felul de lucruri de la persoanele din jurul meu în legătură cu ce e bine și ce e rău, cum să mă port și cum nu, cum să vorbesc și cum nu, iar eu am luat totul ca atare, am absorbit ca un burete, mi-am însușit aceste idei ca fiind adevăruri absolute și ca fiind definitorii pentru mine, ca persoană. Conjunctura, într-un moment nu tocmai favorabil, mi-a adus-o în viața mea pe Dorina Stamate. Din acea clipă, am pornit pe un alt drum, lucru de care mi-am dat seama în timp. Ea a fost cea care m-a ajutat să înțeleg că stă în puterea mea să-mi trăiesc viața bazându-mă pe propria mea gândire, pe realitățile mele, pe adevărurile mele. Am încredere în mine, inclusiv la persoane de acest fel, la ceea ce nu era tocmai bun și care îmi făcea rău. Am învățat să nu mai spun „trebuie" sau „niciodată" sau „e prea târziu". Am redobândit curajul de a spune ceea ce gândesc, de a-mi alege modul în care gândesc, de a-mi folosi inteligența, de a-mi alege calea și, cred că cel mai important pentru mine, a fost faptul de a mă accepta așa cum sunt și de a mă redescoperi.

Am ajuns la Dorina într-un moment delicat al vieții mele când, simțind că nu pot gestiona situația în care mă aflu, am decis să apelez la un profesionist. Pentru mine, terapia a adus multe răspunsuri dar și întrebări noi. A fost un demers care m-a învățat permanent să vorbesc cu mine, să mă ascult și să am mai multă răbdare. Pe durata ședințelor cu Dorina am regăsit echilibrul în viața mea. Fie că este vorba de viața personală, profesională sau alte dimensiuni ale vieții, am reușit să aduc o altă perspectivă asupra lucrurilor. Un reper de preț în viața noastră.

Eram în ultimul an de facultate când am început să mă lupt cu atacurile de panică. Am încercat mai mulți psihologi, psihoterapeuți până am cunoscut-o pe Dorina. Din prima secundă când am văzut-o, știam că mă va ajuta să trec peste orice frică, teamă. Așa că acele momente de panică totală, în care simțeam că mor, au trecut cu fiecare ședință. Și în ziua de azi merg la psihoterapeut, am scăpat de atacurile de panică, dar sufletul meu are nevoie de înțelegerea pe care o simt acolo! Îți mulțumesc pentru toată susținerea!

Clar! Dorina Stamate este un terapeut dedicat, implicat în practica sa, care reușește să îmbine relația terapeutică cu valorile și principiile persoanei cu care intră în contact, pentru ca mai apoi să învețe persoana în cauză cum să se „îmbrățișeze" cu adevărat, cu multă acceptare.

În urmă cu 10 luni, am găsit un copilot care a știut cât eram de emoționată și speriată de ideea de a mă deschide în fața unei persoane necunoscute, de timiditatea mea. În timp, pe parcursul traseului, am învățat să privesc toate provocările cu mai mult optimism, să fiu mai puternică și să am încredere în mine, să mă bucur de lucrurile mărunte care până acum treceau neobservate, fiind considerate o normalitate. Mulțumesc pentru însoțirea la drumul ce continuă.

În clasa a 12-a încep atacurile de panică legate de orice: de simulări, de examene, etc. M-am întâlnit cu Gabriela într-un astfel de moment în care simțeam că emoțiile mă vor copleși definitiv și nu voi putea face față hopurilor pe care le aveam de trecut. Nu doar că nota la BAC a fost formată din 2 cifre, dar ședințele de psihoterapie m-au făcut să văd și să înțeleg cine sunt și ce vreau, într-un moment crucial al vieții mele.

V-ați gândit vreodată cât de mult vă poate afecta activitatea nivelul crescut de anxietate și nivelul scăzut de stimă de sine? Eu sincer nu, până la un moment dat când am realizat că eu mă concentrez mereu pe partea negativă a zilei, a lucrurilor, uitând ca la finalul zilei să bifez lucrurile pozitive și ce anume din ziua respectivă m-a mulțumit pe mine. Așa că într-o zi mi-am făcut curaj și mi-am făcut programare pentru o ședință de psihoterapie. Am fost întrebată dacă doresc la un psiholog anume, dar am zis că nu. „Întâmplător" am ajuns la Lumi; spun „întâmplător" între ghilimele, deoarece eu sunt de părere că oamenii nu se cunosc întâmplător. Mi-am dorit foarte mult ca relația dintre mine și psihologul meu să fie una de prietenie și am simțit că pot construi acest aspect încă de la prima întâlnire. Mi-aduc aminte cât de posomorâtă eram când am pășit pentru prima dată în cabinet și cât de veselă și calmă era Lumi. Lumi m-a învățat cum să gândesc pozitiv, cum să le comunic celor din jurul meu într-un mod asertiv ceea ce îmi doresc sau ceea ce nu îmi doresc, cum să îmi urmez visele. De fapt, Lumi, odată cu venirea primăverii, a reușit să îmi readucă zâmbetul pe chip. Mulțumesc, Lumi!

Stresul examenului de capacitate a declanșat o perioadă foarte dificilă pentru fiica mea: anxietate și atacuri de panică. Faptul că am apelat la doamna psihoterapeut a ajutat-o foarte mult pe fiica mea. A căpătat încredere în propriile forțe, a înțeles care sunt mecanismele atacurilor de panică și a reușit să le gestioneze. S-a putut mobiliza să învețe pentru examen. Dacă la prima ședință de psihoterapie a ajuns speriată de gândul că nu va mai putea să meargă la școală din cauza panicii, în urma câtorva ședințe reușea să încheie anul școlar cu performanțe foarte bune, inclusiv la examen. A decis să continue ședințele de psihoterapie pentru a-și crește stima de sine și rezultatele s-au văzut imediat. De asemenea, s-a înscris la un grup de dezvoltare personală pentru adolescenți, sub îndrumarea aceleiași doamne psihoterapeut. Într-o lume cu multe tentații, care mai de care mai nesănătoase, drumul unui adolescent este foarte dificil. La acest grup și-a îmbunătățit autocontrolul, modul de relaționare și modul de a-și gestiona experiențele de viață. Sunt recunoscătoare pentru tot ce a realizat fiica mea alături de doamna Dorina Stamate și îi mulțumesc.

Am 39 de ani, căsătorit și tatăl a două fete (6 și 16 ani). M-am înscris la un grup de dezvoltare personală la doamna psihoterapeut Dorina Stamate, recunosc, mai mult forțat de soție. Consideram că nu aveam nevoie de nimic în plus și că mi-era bine așa. Am fost plăcut surprins încă de la primul modul. Am descoperit foarte multe lucruri despre mine pe care nici măcar nu le bănuiam. Treptat, de la lună la lună, simțeam îmbunătățiri în toate domeniile vieții mele. Am învățat să mențin echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Am învățat să-mi gestionez mult mai bine emoțiile, în special la locul de muncă. Am căpătat mult mai multă încredere în mine, ceea ce m-a ajutat foarte mult în afaceri. Cel mai important, am învățat să gestionez relația cu fiica mea adolescentă, relație care devenise destul de furtunoasă în ultima vreme. De asemenea, mi-am îmbunătățit relația de cuplu. Merg în continuare la grupul de dezvoltare, unde am legat prietenii de calitate și unde mă simt minunat. Este cadoul meu pentru mine pe care mi-l ofer lună de lună.

Particip de ceva vreme la un grup de dezvoltare coordonat de Dorina Stamate. Auzisem de astfel de grupuri și îmi doream să evoluez, să fiu mai bună, mai empatică și mai asertivă. Dorina a făcut minuni cu grupul care este eterogen ca vârstă, job, hobby, experiențe de viață. Întâi ne-a făcut să râdem, apoi am făcut jocuri terapeutice, pe urmă ne-a făcut să plângem, până când ceva în dinamica grupului s-a schimbat: suntem mai senini, viețile noastre s-au schimbat în bine, ne susținem unii pe alții și de-abia așteptăm să ne vedem la întâlnirea următoare.

Îmi aduc aminte ușor amuzată de prima mea întâlnire cu Dorina. De fapt a doua pentru că prima dată am văzut-o la facultate când venise să ne spună că organizează un grup de dezvoltare personală. „Dezvoltare personală... sună bine", mi-am zis. Trebuie să facem dezvoltare personală, cum să nu? Dă bine. Dar cred că cel mai important moment a fost cel în care i-am văzut chipul Dorinei. L-am văzut pentru o clipă pentru că era răcită și-și ținea o eșarfă cu mâna la gură. A fost suficient. A doua întâlnire a fost... în multe feluri. A fost amuzant și neașteptat ce s-a întâmplat. M-am dus în trening pentru că mi-am închipuit că o să facem cine știe ce exerciții fizice... Habar nu aveam ce presupune dezvoltarea personală. Puteam doar să intuiesc. Am lucrat cu corpul, într-adevăr. M-a învățat Dorina să mă las îmbrățișată și să îmbrățișez. A fost magic pentru că am plecat vrăjită. Entuziasmul ei și curiozitatea cu care ne privea pe toți îmi dădea aripi, mă simțeam importantă, simțeam că cineva mă vede, că mă aude. Așa am ajuns și eu încetul cu încetul să-mi îndrept tot mai mult privirea către mine. E incredibil cât de mult contează să fii privit de cineva în profunzime, să fii cuprins și conținut cu atâta căldură. E ca și când am aprins din acel moment un reflector deasupra mea și am început să mă văd. Așa iubește Dorina oamenii. Dorina poate să zâmbească din inimă și să asculte cu toată ființa ei. Și mai presus de orice, Dorina e EA. Nu m-am gândit vreodată până atunci că o să plâng într-un grup de oameni și că o să mă simt ok după sau că în timp ce-mi curg lacrimi pe față o să râd cu gura până la urechi. Dorina are harul de a te face să te simți ca într-o familie și de a te face să râzi. Nu ai încotro. Și chiar dacă nu ai auzit povestea de la început și mai ești și negru de supărare, tot râzi de râsul ei. La dezvoltare făcea dintr-un exercițiu care părea banal un moment de mari conștientizări. Într-o zi ne-a pus să desenăm două baloane. Pe unul chipul mamei, pe altul chipul tatei. Ce-așa mare lucru? Am plâns un sfert de oră. Și am realizat multe lucruri... Dar pentru asta ai nevoie de mai mult decât de un marker și două baloane. Ai nevoie de o Dorina a ta. Îmi imaginez că nu a avut o viață tocmai ușoară și poate că și acum are tot felul de griji, dar nu am simțit nici măcar o dată niciun fel de aroganță, niciun aer de superioritate al psihoterapeutului care știe totul despre oameni. Și Dorina știe... Când s-au terminat toate modulele de dezvoltare personală m-am bucurat și m-am supărat. Amândouă în același timp... Dorina continuă să fie omul care mă inspiră și care mă ajută să inspir profund și acum.