Eu sunt Dorina Stamate, un om dispus să te însoţească în drumul tău spre schimbare, ajutându-te astfel să găseşti echilibrul. Abordarea mea presupune îndrumare spre obţinerea unei perspective noi asupra vieţii în toată complexitatea ei. Cred că cel mai important ingredient în succesul terapiei îl constituie relaţia terapeutica bazată pe încredere şi parteneriat. Vei gasi în cabinetul meu un loc sigur şi necondiţionat în care să te simţi recunoscut, ascultat şi sprijinit pentru a-ţi atinge obiectivele. Creez sesiuni de lucru personalizate pentru fiecare client în parte, pentru a fi în acord cu personalitatea şi nevoile lui. Sunt pasionata de munca mea şi cred cu tărie că terapia poate aduce schimbări şi îmbunătăţiri vizibile şi de durată în vieţile oamenilor. Suntem cu toţii vulnerabili în lumea stresantă de astăzi şi nu este neobişnuit să te simţi pierdut, confuz sau lipsit de încredere. Cel mai important lucru este să ştii ca nu esti singur şi că poţi obţine sprijin.
Ca profesionist, am peste 10 ani de experienţă continuă, cu formarea de bază în psihoterapie cognitiv-comportamentală şi formări complementare în analiza tranzacţională, psihosociosomatoanaliză, hipnoză, psihoterapie integrativă, psihoterapia copilului şi adolescentului şi psihoterapie de cuplu şi familie. Toate aceste formări mă ajută zi de zi să găsesc cele mai potrivite tehnici şi metode pentru bunăstarea ta emoţională.
Există un îndemn care este în mintea şi sufletul meu încă din adolescenţă. Aceste cuvinte au fost spuse de către Regina Izabela a Spaniei lui Cristofor Columb înainte de a pleca în marea călătorie:
“Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea îndinadins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala!”
Formări:
- Psihoterapie cognitiv-comportamentală
- Psihoterapie sistemică de cuplu și familie
- Psihoterapia copilului și adolescentului
- Psihoterapie integrativă
- Formare în psiho-socio-somato analiză - dr Richard Meyer – Strassbourg
- Analiză Tranzacțională
- Psihoterapii scurte orientate pe resurse și soluții
- Master de Hipnoterapie și psihoterapie cognitiv-comportamentală
Competențe:
- Psihoterapie individuală copii, adolescenți, adulți, vârstnici
- Psihoterapie de cuplu și familie
- Hipnoterapie
Testimoniale:
“Vreau să vă împărtășesc experiența mea în terapie pentru a vă fi de folos și pentru a vă păstra încrederea că la un moment dat vă veți rezolva problema. Da, o veți rezolva…dar nu așa de ușor cum vă doriți.
Eu am ajuns la terapeut pentru că nu mai puteam. Era foarte multă durere și suferință în mine. Mă chinuia o problemă care poate pentru alții nu are nicio semnificație, e o normalitate, dar care pentru mine producea extrem de multă suferință. Mai mult decât atât, producea și persoanelor dragi mie care erau “vinovații” în ochii mei.
Într-o zi, aflându-mă pe scaunul frizerului și întrebându-l ce mai face, mi-a răspuns că foarte bine pentru că a început să meargă la sala și să facă terapie. L-am întrebat câteva lucruri despre ce face la terapie și am plecat de acolo cu gândul că asta e ultima mea încercare. Am petrecut 2 ore pe telefon căutând un terapeut (aveam recomandări făcute înainte, dar pur și simplu din pozele, mesajele lor pe social media, simțeam că nu pot să merg să destăinui acelor persoane ce se petrece cu mine). Din fericire, am găsit pe cineva care mi-a atras atenția în sensul pozitiv, am căutat mai multe detalii despre terapeutul respectiv și am ales să sun. Am cerut în mod clar că doar cu acel terapeut, Dorina Stamate, vreau să vorbesc (fiind o clinică, erau mai mulți terapeuți) și norocul meu a fost că am găsit o ora disponibilă chiar în ziua următoare (am observat ulterior cât de greu se găseau locuri și cât de aglomerată era agenda).
Și mai norocos am fost că încă de la prima ședință Dorina să mă conducă prin întrebări exact la momentul marcant din copilăria mea care a cauzat tot ce trăiam în raport cu problema mea. Să clarific: din punct de vedere rațional ajunsesem să înțeleg de mult că greșesc, că nu are niciun rost, nu găseam niciun motiv pentru suferință și comportamentul meu, dar emoțional eram declanașat de tot felul de lucruri mărunte de la un cuvânt, o imagine, o secvență dintr-un film, etc. Cu alte cuvinte, era groaznic. Acum aflasem de unde mi se trage, am răsuflat ușurat crezând pentru moment că gata, asta a fost, gata cu suferință mea. Ei bine, mi-a fost și mai greu pentru o perioadă. De ce? Acum știam rădăcina suferinței mele, dar tot nu mă puteam controla. Ședința după ședința, întrebări peste întrebări primite de la terapeut, tot sperăm că va trece, ba chiar întrebam obsesiv “Oare mă voi vindeca? Cât mai durează?”. Cumva trăiam și cu speranța că voi depăși problema, dar și cu teamă că nu. Dorina m-a ajutat constant cu încrederea că e nevoie de timp ca lucrurile să se așeze.
Și într-o zi, eram în mașină, văd ceva care în mod obișnuit mă declanșa, dar aștept pentru mai târziu să mă manifest. Dar mai târziu apare un alt factor declanșator care nu mă declanșează. Stai așa, ce se petrece? Eram că un copil fericit, dar speriat de faptul că poate e doar ceva de moment. Și am început să îmi aduc eu factori declanșatori în minte. Ei bine, ei nu mai aveau efect. Din acel moment m-am simțit eliberat. Mi-a fost foarte greu să ajung la acest punct, am avut multe frământări, suferință, nopți nedormite, discuții de-a lungul timpului, dar pot spune că știu ce înseamnă acest proces cap-coadă. Am învățat că nu trebuie să ofer sfaturi în situații de acest gen pentru că în spate poate fi ceva foarte important, apăsător și epuizant pentru cel/cea din fața mea (mă refer la discuțiile de la cafea unde ziceam că n-are rost să suferi, bucură-te de viață…ei bine, nu e chiar așa).
Consider că un terapeut foarte bun te poate susține, te poate pune în situații în care să te întrebi de ce reacționezi în anumite moduri, te poate ghida să descoperi ce îți mai lipsește să rezolvi problema (pentru mine a fost șocant, de exemplu, să descopăr că nu știu să iert, pentru că nu am avut exemple de iertare pură în viață mea). În cazul meu a fost un cumul de însușiri dobândite preponderant în copilărie care reacționau rând pe rând, la modul cel mai urât, când vorbim de problema pentru care sufeream eu. Consider că am luat decizia cea mai bună să merg la terapie, dar dacă ar fi să fac ceva diferit, aș merge mai devreme, nu la momentul la care nu mai puteam efectiv. Îmi exprim și aici mulțumirea față de terapeutul profesinist cu care am lucrat. De aici, știu doar că am multe de rezolvat, mai ales pentru că acum știu că se poate.” (V.P.)