Luni, 10 iun 2019
Atunci cand se naste un copil, parintii traiesc momente de bucurie si entuziasm, fiind incantati de aparitia copilului. Dar se poate intampla, ca in scurt timp sa isi faca loc in viata cuplului stresul si epuizarea. Ingrijirea copilului, noptile de nesomn, permanenta grija fata de sanatatea, siguranta si buna dezvoltare a copilului pot duce la impresia ca viata de zi cu zi impreuna cu un copil este dificila. A fi parinte inseamna a fi indrumator de drum, inseamna sa le fim alaturi copiilor in drumul spre propria lor devenire. Este sarcina noastra sa mergem inainte si sa le dam copiilor ceea ce au nevoie: ocrotire, sustinere si iubire.
Copiii au nevoie sa se simta ascultati si intelesi. Este important ca noi, parintii, sa ii sustinem si sa le aratam ca ne pasa prin dorinta de a afla cum ii merge copilului nostru. Cum a fost ziua lui la scoala sau la gradinita, ce interactiuni a avut, daca au existat momente care l-au bucurat sau care l-au intristat? Ar fi bine sa existe in rutina zilnica un timp care aduce impreuna parintele si copilul si ii conectaza unul la celalalt. Acest lucru poate fi facut undeva, seara, cand putem sa ne desprindem fiecare de indatoririle zilnice si sa ii comunicam copilului ca suntem acolo doar pentru el, doar sa auzim si sa simtim. Sunt suficiente si 10 minute in care sa ne deschidem urechile si inima si sa dam sansa copilului sa se poata detensiona si sa poata impartasi din exeperintele de peste zi. In acel moment copilul simte ca este acceptat asa cum este, ca este iubit si inteles si in acest fel isi construieste increderea in el prin exprimarea emotiilor si trairilor.
Copilul este dornic de cunoastere. El vrea sa fie activ, sa descopere, sa experimenteze. Copiii au nevoie de spatiu si de context pentru a-si desfasura propiile lor forme de expunere. Au nevoie de spatiu pentru joaca autoinitiata, pentru miscare, muzica, dans, desen, modelaj. In acest fel ei se bucura de propiile actiuni si de propria putinta. Se bucura de creatie, se alimenteaza cu forta si isi intaresc sentimentul propriei valori care va contribui semnificativ la stima de sine. Asa ca este de datoria noastra sa ne asiguram ca au acest spatiu in care sa se desfasoare in siguranta si sa cream contexte de valorizare a potentialului lor creativ.
Se intampla de multe ori ca noi, parintii, prinsi in termene si sarcini, responsabilitati si griji pentru bunastarea copiilor sa punem pe plan secundar grija pentru propriul bine. Daca noi suntem epuizati si nemultumiti in interior acestea se rasfrang si in exterior, astfel, cu cat sunt mai echilibrati parintii, cu atat mai degajati sunt si copiii .Deci, e momentul sa ne intrebam ce facem pentru noi insine? Daca raspunsul este ca nu avem timp, poate ar fi bine sa iesim din pretentia de a fi in permanenta in jurul copiilor. Copiii pot avea grija de ei, daca noi ii lasam sa faca asta si nu ii coplesim cu grija excesiva. Efortul nostru de a-i proteja nu duce decat la o slabire a increderii copiilor in ei insisi. Un bun mod de a ne raporta la binele copilului este sa nu facem nimic pentru copil din ce ar putea face el insusi. Asa ca, sa incepem sa ne alocam si noua timp si resurse in egala masura. Prin faptul ca vom cultiva bunavointa fata de noi insine, vom intari bucuria noastra de viata si vom imprima in viata de zi cu zi a familiei noastre pace, liniste si echilibru.
