Clinica de Fericire
Toate articolele
Părinți3 min de citit

Încredere și responsabilizare

de Clinica de Fericire ·12 mai 2019

Încredere și responsabilizare

Vine o vreme când puiul trebuie lăsat să se descurce singur. La alte specii din lumea animală acest instinct este foarte bine dezvoltat. La oameni, în schimb, este destul de complicat. Pentru că la părinți pot să apară procese de conștiință că și-au abandonat copiii, se poate manifesta nevoia de a controla, de a ști că totul este bine, de a ști că puiul nostru este în siguranță. Oricât ne-ar fi de greu, trebuie să ne obișnuim cu ideea, mai ales că acest pas este foarte important în dezvoltarea copiilor. Iar pentru ca micuții noștri să devină niște adulți stăpâni pe forțele proprii, trebuie ca responsabilizarea să se facă treptat și de devreme. Ne așteptăm ca ei, ajunși la maturitate, să fie niște adulți responsabili și cu încredere în ei. Este nevoie să începem din copilăria mică să dăm ocazia copiilor să se autonomizeze și să se responsabilizeze.

Un copil are nevoie să se poată baza pe el însuși, să știe că poate veni singur de la școală, să știe pe unde se traversează strada, să poată rămâne singur acasă până vin părinții, să-și poată pregăti ceva simplu de mâncare. Când știe că este capabil să-și acopere singur anumite nevoi, se prețuiește mai mult și e mai stăpân pe sine. În funcție de vârsta copilului, este bine să-l lăsăm să experimenteze și să capete încredere în el. Dacă nu-l lăsăm să crească, nu crește. Și dacă dorim să avem un copil independent, este nevoie să ne gestionăm propriile emoții, propriile frici pe care le avem în diverse situații când copilul începe să devină autonom.

Taberele și excursiile sunt un mod foarte bun pentru a începe acest proces. Mergând în tabără de mici, copiii învață să se descurce singuri. Devin mai puțin dependenți de părinți sau bunici, bone, și își pot exersa comportamentele deprinse deja fără grija manifestată de către mamă. El învață că poate face lucruri singur și se poate simți bine alături de alți copii. Atunci când copilul merge în tabără pentru prima dată, este posibil ca în prima zi să își dorească părinții, poate chiar va plânge și va cere ca mama și tata să vină să îl ia acasă. Dacă vă asigurați cu coordonatorul de tabără că toate condițiile sunt bune, copilul este sănătos, toate nevoile lui de siguranță, hrană, somn sunt asigurate, nu e necesar să mergeți după copil. E foarte important pentru părinte să-l lase acolo, să învețe să treacă singur peste aceste prime emoții negative, de frică sau tristețe, generate de separarea de părinți. Este același principiu ca atunci când părintele îl duce la grădiniță și în primele zile plânge să nu fie lăsat acolo. Mecanismul este același și ar fi bine să profitați de oportunitatea unei tabere pentru a-i oferi copilului și acest context de depășire a emoțiilor, pentru a extrage învățăminte și înțelesuri.

Tabăra este un context în care copiii iau decizii la fiecare pas și învață consecințele deciziilor, responsabilitatea. O lecție pe care din greu ne străduim să le-o predăm copiilor noștri și foarte adesea nu știm cum să facem lucrul acesta. Pentru copil, tabăra este un prilej perfect de a socializa într-un mediu străin, care nu este școala sau contextele sociale cunoscute.

Socializare, comunicare, responsabilizare, descoperirea propriului potențial, clădirea încrederii, autonomizarea sunt coordonate pe care le încurajăm la copiii noștri prin a-i lăsa în tabere și excursii și a-i lăsa să facă lucruri potrivit vârstei și nivelului lor de dezvoltare.

Toate articoleleStabilește o programare

Mai citește