Duminică, 12 mai 2019
Vine o vreme cand puiul trebuie lasat sa se descurce singur. La alte specii din lumea animala acest instinct este foarte bine dezvoltat. La oameni, in schimb, este destul de complicat. Pentru ca la parinti pot sa apara procese de constiinta ca si-au abandonat copiii, se poate manifesta nevoia de a controla, de a sti ca totul este bine, a sti ca puiul nostru este in siguranta. Oricat ne-ar fi de greu, trebuie sa ne obisnuim cu ideea, mai ales ca acest pas este foarte important in dezvoltarea copiilor. Iar pentru ca micutii nostri sa devina niste adulti stapani pe fortele proprii, trebuie ca responsabilizarea sa se faca treptat si de devreme. Ne asteptam ca ei, ajunsi la maturitate, sa fie niste adulti responsabili si cu incredere in ei. Este nevoie sa incepem din copilaria mica sa dam ocazia copiilor sa se autonomizeze si sa se responsabilizeze.
Un copil are nevoie sa se poata baza pe el însuși, sa stie ca poate veni singur de la scoala, sa stie pe unde se traverseaza strada, sa poata ramane singur acasa pana vin parintii, sa-si poata pregati ceva simplu de mancare. Când știe că este capabil să-și acopere singur anumite nevoi, se prețuiește mai mult și e mai stăpân pe sine. In functie de varsta copilului este bine sa-l lasam sa experimenteze si sa capete incredere in el. Daca nu-l lasam sa creasca, nu creste. Si daca dorim sa avem un copil independent este nevoie sa ne gestionam propriile emotii, propriile frici pe care le avem in diverse situatii cand copilul incepe sa devina autonom.
Taberele si excursiile sunt un mod foarte bun pentru a incepe acest proces. Mergand in tabara de mici, copiii invata sa se descurce singuri. Devin mai putin dependenti de parinti sau bunici, bone, si isi pot exersa comportamentele deprinse deja fara grija manifestata de catre mama. El invata ca poate face lucuri singur si se poate simti bine alaturi de alti copii. Atunci cand copilul mergebin tabara pentru prima data este posibil ca in prima zi sa doreasca sa isi parintii, poate chiar va plange si va cere ca mama si tata sa vina sa il ia acasa. Daca va asigurati cu coordonatorul de tabara ca toate conditiile sunt bune, copilul este sanatos, toate nevoile lui de siguranta, hrana, somn sunt asigurate, nu e necesar sa mergeti dupa copil. E foarte important pentru parinte sa-l lase acolo, sa invete sa treaca singur peste aceste prime emotii negative, de frica sau tristete, generate de separarea de parinti. Este acelasi principiu ca atunci cand parintele il duce la gradinita si in primele zile plange sa nu fie lasat acolo. Mecanismul este acelasi si ar fi bine sa profitati de oportunitatea unei tabere pentru a-i oferi copilului si acest context de depasire a emotiilor pentru a extrage invataminte si intelesuri.
Tabara este un context in care copiii iau decizii la fiecare pas si invata consecintele deciziilor, responsabilitatea. O lectie pe care din greu ne straduim sa le-o predam copiilor nostri si foarte adesea nu stim cum sa facem lucrul acesta. Pentru copil, tabara este un prilej perfect de a socializa intr-un mediu strain care nu este scoala sau contextele sociale cunoscute.
Socializare, comunicare, responsabilizare, descoperirea propriului potential, cladirea increderii, autonomizarea, sunt coordonate pe care le incurajam la copiii nostri prin a-i lasa in tabere si excursii si a-i lasa sa faca lucruri potrivit varstei si nivelului lor de dezvoltare.
