În mod normal, anxietatea și frica tind să urmeze o secvență de dezvoltare. Bebelușii răspund de obicei cu frică la zgomote puternice sau la pierderea bruscă a suportului fizic. Reticența în a fi separat de un însoțitor este un răspuns normal, sănătos la copiii mici și indică o dezvoltare sănătoasă a atașamentului. Atunci când un copil începe să meargă pe cont propriu, poate apărea și teama de a fi separat de mamă. Un anumit grad de anxietate de separare este un semn că preșcolarul a dezvoltat un atașament sănătos față de cei dragi. În multe cazuri, simptomele anxietății de separare se opresc la 5-10 minute după plecarea mamei.
Temperament
Unii copii par mai iritabili ca sugari, au mai multe probleme de stabilire a unui program regulat de zi cu zi, iar acești copii pot fi mai vulnerabili la anxietatea de separare. Un astfel de copil poate necesita mai multă muncă și atenție.
Dezvoltarea normală de separare
Anxietatea de separare apare în general la aproximativ nouă luni de viață și poate atinge intensitatea maximă în lunile 12-24. Copilul plânge și, agățându-se, poate exprima două mesaje diferite. În primul rând, copilul poate plânge când mama pleacă, deoarece se teme că mama va fi dispărută pentru totdeauna. A doua situație este atunci când copilul, de multe ori după o zi destul de bună, începe să plângă atunci când se întoarce mama. Acest lucru se datorează faptului că întoarcerea mamei îi amintește copilului de modul în care el s-a simțit atunci când mama a plecat. Uneori, copiii între unu și doi ani încep să exploreze spațiul, prin târâre, mers în patru labe sau mers, și apoi devin anxioși la separarea pe care ei înșiși au creat-o. Anxietatea de separare în general scade între 2 și 3 ani. Copilul de multe ori tinde să fie timid cu străinii, iar gradul de dificultate a separării poate varia de la o zi la alta. Într-o zi, copilul poate fi nerăbdător să meargă, iar în altă zi trist și atașat.
Factorii care pot contribui la anxietatea de separare
- Oboseală
- Modificări în rutina zilnică
- Schimbările care afectează familia, cum ar fi nașterea unui frate, divorțul, moartea sau boala
- Schimbarea bonei sau a persoanei care stă cu copilul
Factorii care pot reduce șansele de a dezvolta anxietate de separare
- Apelați la un baby-sitter ocazional încă de la șase luni de viață. Acest lucru ajută copilul să tolereze perioade scurte de timp departe de mamă și îl încurajează să-și construiască încrederea în alți adulți.
- Chiar dacă copiii de 12 luni nu agreează jocul de cooperare, încurajați contactul cu copii de aceeași vârstă. De la trei ani, copilul ar trebui să frecventeze grupuri de joacă.
Cum putem să ajutăm copilul cu anxietatea de separare atunci când merge pentru prima dată la grădiniță
- Ajutați-l pe copil să se familiarizeze cu împrejurimile noi și cu oamenii noi înainte de a lăsa copilul acolo.
- Practicați anumite ritualuri (ora de culcare și dimineața).
- Jucăria preferată reprezintă apropierea de părinți. Dacă este posibil, vorbiți cu educatoarea să permită copilului să ia jucăria cu el pentru început.
- Amintiți-i copilului de lucruri anterioare în care el a fost curajos. Discutați despre modul în care personajul lui preferat din desene animate sau filme s-ar putea descurca.
- Niciodată să nu faceți haz de necaz de plânsul unui copil. Nu certați copilul pentru asta.
- Când îl luați de la grădiniță după-amiaza, concentrați-vă pe lucrurile pozitive care s-au întâmplat și nu-l lăsați să insiste asupra temerilor despre ceea ce s-ar putea întâmpla.
- Minimizați temerile prin limitarea accesului la emisiunile TV care prezintă imagini înfricoșătoare.
- Pregătiți copilul citindu-i cărți despre ursuleți sau alte personaje care merg la grădiniță sau folosiți-vă de exemplul unor frați mai mari sau al unor prieteni mai mari care merg deja la grădiniță sau la școală.
- A face cumpărături pentru grădiniță reprezintă un eveniment special pentru copil.
- Așteptați-vă ca micuțul să fie mai obosit și eventual mai iritabil decât de obicei atunci când începe grădinița, pentru primele câteva săptămâni.
- Când îl lăsați la grădiniță, dați-i o sărutare și o îmbrățișare rapid și cu voioșie și spuneți-i la revedere.
- Nu prelungiți plecarea și nu reveniți.
- Nu vă furișați afară din cameră.
Vă doresc succes în a reuși să faceți din mersul la grădiniță o activitate plăcută!


